Înapoi
Istoria și filozofia Taekwon-Do
Întrebare: Cine este fondatorul Taekwon-Do și în ce an a fost oficial recunoscută această artă marțială?
Răspuns: Taekwon-Do a fost fondat de generalul Choi Hong Hi și a fost oficial recunoscut pe 11 aprilie 1955.
Întrebare: Care sunt cele cinci principii fundamentale ale Taekwon-Do?
Răspuns: Cele cinci principii sunt:
Curaj (Ye Ui)
Integritate (Yom Chi)
Perseverență (In Nae)
Autocontrol (Guk Gi)
Spirit indomitabil (Baekjul Boolgool)
Întrebare: Ce înseamnă "Taekwon-Do"?
Răspuns:
Tae: tehnici de picior sau lovituri cu piciorul,
Kwon: tehnici de mână sau lovituri cu pumnul,
Do: cale sau disciplină.
Taekwon-Do este definit ca:
O metodă argumentată științific pentru utilizarea corpului uman în scopul autoapărării, care, prin antrenamente fizice și spirituale, permite lărgirea armonioasă a posibilităților personalității (spirit, suflet, corp).
Este un sistem de autoapărare fără arme, care implică tehnici de atac și apărare executate cu mâinile și picioarele goale.
Scurt istoric al artelor marțiale
Din documentele istorice, se deduce că, în antichitate, în Orientul Apropiat și Îndepărtat (China, Coreea, Japonia, Egipt, Mesopotamia), circa 2000-3000 de ani î.e.n., se practicau diverse metode de luptă, de la dansuri rituale de vânătoare până la tehnici de război cu mișcări multiple, care stau la baza luptelor de astăzi. Dezvoltarea civilizațiilor a adus și dezvoltarea metodelor de luptă. De exemplu, în Grecia Antică, luptele cu pumnii (boxul) și luptele corp la corp făceau parte din Jocurile Olimpice. Pancrationul, care combina lovituri din box și tehnici de luptă corp la corp, a fost o formă de luptă populară, care s-a transformat mai târziu în luptele gladiatorilor din Imperiul Roman. După căderea Imperiului Roman, astfel de lupte au fost organizate în Germania, Franța și Anglia, evoluând în boxul modern și alte forme de luptă contemporane.
Un mare interes îl au stilurile de luptă orientale, caracterizate prin mișcările și filosofia lor. Se consideră că un mare influent în dezvoltarea artelor marțiale a fost călugărul Bodhidharma (448-529 e.n.), care a întemeiat un sistem de antrenamente în Mănăstirea Shaolin, renumită și astăzi. În diverse culturi, au apărut stiluri de luptă naționale: în China - Kung-fu, în India - Selambam, în Franța - Savate, în Japonia - Jiu-jitsu, Karate, Aikido, în Rusia - Sambo, în Moldova - Trinta, în Thailanda - Muay Thai, iar în Coreea - Taekwon-Do și Sirim.
Istoria artelor marțiale se pierde în adâncul mileniilor. Deși China este considerată leagănul artelor marțiale orientale, în același timp, mișcări similare existau și în India, Coreea și Japonia. Ramurile acestor arte sunt atât de interconectate încât nu putem stabili cu certitudine originea unei tehnici precise.
În ceea ce privește Taekwon-Do, rădăcinile mișcărilor de bază datează din secolul I î.e.n., derivând din luptele Subakghi, Takion și Hwa Rando. În acea perioadă, Coreea era împărțită în trei state: Silla, Goguryeo și Baekje. Silla, aflat sub atac constant din partea celorlalte două state, a creat un corp de ofițeri tineri numit Hwa Ran (Florile June), care se antrenau nu doar cu arme, dar și în tehnici de luptă corp la corp și cu picioarele, precum și în disciplina spirituală. Aceste tehnici au fost perfecționate și aduse la un nivel artistic. În statul Goguryeo, se practica Subakghi, o formă populară de luptă între oamenii simpli.
În perioada dinastiilor Silla și Goguryeo, luptele au fost esențiale pentru formarea armatei. Este posibil ca unele dintre aceste tehnici să fi influențat dezvoltarea artelor marțiale japoneze, cum ar fi Jiu-jitsu și Karate, iar Hwa Ran ar putea fi considerat prototipul luptătorilor japonezi - samurai.
În perioada ocupației japoneze (1909-1945), practica artelor marțiale în Coreea a fost interzisă, dar, în ciuda acestui fapt, antrenamentele au continuat în secret. După al Doilea Război Mondial, în 1945, Coreea s-a eliberat, iar locotenentul Choi Hong Hi a început să formeze soldații în ceea ce astăzi cunoaștem ca Taekwon-Do. Între 1946 și 1954, Choi a lucrat intens pentru a crea un sistem coerent de luptă. În 1955, a fost aprobată denumirea Taekwon-Do, iar în 1966 a fost înființată Federația Internațională de Taekwon-Do (ITF). În 1972, Choi Hong Hi s-a mutat în Canada și sediul ITF a fost relocat acolo. În 1985, sediul ITF s-a mutat la Viena, unde se află și astăzi.
În prezent, Taekwon-Do este una dintre cele mai populare arte marțiale din lume, practicată în peste 150 de țări de milioane de oameni.
Scurt istoric biografic
"Multe dintre evenimentele din jurul meu m-au inspirat să fondăm și să dezvoltăm acest tip de artă marțială. La început, am învățat TAEKION. De asemenea, în timpul celor 36 de ani de ocupație japoneză asupra pământului meu, am avut oportunitatea de a învăța și KARATE.
Mă antrenam intens pentru a susține sănătatea dăruită de Dumnezeu, deoarece m-am născut bolnav și plăpând. Când aveam 15 ani, profesorul meu de scris mi-a recomandat să mă antrenez cu TAEKION.
În ianuarie 1946, am fost numit ofițer inferior în forțele armate ale Republicii Coreea și am fost trimis de căpitanul regimentului în Kwadja. Aici am început să le predau soldaților KARATE, pentru educarea lor fizică și sufletească. A fost momentul în care am realizat că era necesar să dezvoltăm arta noastră de luptă, care depășea din punct de vedere tehnic și sufletesc KARATE-ul. Credeam cu tărie că, studiind acest stil pe întreg teritoriul țării, aș putea să respect jurământul dat camarazilor mei în timpul detenției în Japonia.
În martie 1946, m-am dedicat în mod sistematic dezvoltării unui nou sistem de tehnică de luptă. Până la sfârșitul anului 1954, aproape finalizasem perfecționarea acestui nou stil de luptă coreean, iar pe 11 aprilie 1955 l-am denumit oficial „TAEKWON-DO”.
Deși am doar 1,50 m, sunt mândru că am reușit să trăiesc în acord cu convingerile mele morale. Sunt convins că acest lucru a fost posibil datorită puterii sufletești pe care am dobândit-o prin antrenamentele cu TAEKWON-DO.
Tehnica TAEKWON-DO se bazează pe principiile științei moderne, în special pe fizica lui Newton, care ne învață cum să folosim puterea maximă. De asemenea, sunt aplicate principiile tacticii de atac și apărare."
Fondatorul Taekwon-Do
Generalul Choi Hong Hi
1918-2002
Scurtă biografie
"M-am născut pe 9 noiembrie 1918, în Coreea. La vârsta de 12 ani, am început să studiez stilul național de luptă cu picioarele numit Takion. După ce am studiat în Japonia, am învățat KARATE de la Marele Maestru Gichin Funakoshi, de la care am obținut centura neagră I DAN.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, am fost recrutat în armata japoneză, care lupta și împotriva Coreei. Refuzând să lupte împotriva patriei mele, am fost închis împreună cu alți studenți. În detenție, antrenamentele nu au încetat, iar eu am început să lucrez la un stil universal de luptă care ar putea să se opună KARATE-ului.
După război, am devenit ofițer în armata coreeană și am continuat să dezvolt arta modernă combinând elemente din Takion, Subakgi, Hva Rando și tehnici modernizate din KARATE. Aceste elemente noi au fost introduse în antrenamentele militarilor coreeni.
Pe 11 aprilie 1955, am anunțat oficial fondarea unui nou stil de luptă, denumit TAEKWON-DO, ce înseamnă „Calea mâinii și a piciorului”.
În 1959, am fost ales președinte al Asociației Coreene de TAEKWON-DO, iar pe 22 martie 1966 am fondat Federația Internațională de TAEKWON-DO (ITF).
Am scris mai multe lucrări, inclusiv o enciclopedie a TAEKWON-DO în 15 volume. Mi-am dedicat întreaga viață acestei arte și am lăsat în urmă mulți discipoli care au continuat să studieze și să practice TAEKWON-DO."
A decedat pe 15 iunie 2002, în Coreea.
Am fondat un şir întreg de metode și tehnici, care pot fi folosite practic în orice situaţie. Ele sunt alcătuite pe baza următoarelor principii :
Principiile fundamentale ale tehnicii în Taekwon-Do:
1. Mișcările trebuie să exprime caracterul și trăsăturile sufletești ale practicanților
Fiecare tehnică în Taekwon-Do trebuie să reflecte personalitatea și integritatea celor care o execută, punând accent pe disciplina și starea mentală ale practicantului.
2. Armonia și ritmicitatea mișcărilor
Oricare tehnică trebuie să fie fluidă, armonioasă și estetică. Mișcările nu trebuie să fie doar eficiente, dar și plăcute din punct de vedere vizual și să aibă un ritm bine definit.
3. Importanța concentrației pentru prevenirea accidentelor și îmbunătățirea sănătății
Concentrarea mentală este esențială atât pentru protejarea corpului de accidentări, cât și pentru îmbunătățirea condiției fizice a practicantului. Concentrarea ajută la îmbunătățirea performanței în Taekwon-Do.
4. Mișcările trebuie să fie ușor de realizat
Taekwon-Do nu trebuie să fie doar un sport intens, dar și o sursă de relaxare și satisfacție personală. Tehnicile trebuie să fie accesibile, chiar și pentru începători, având în vedere eficiența lor și ușurința în executare.
5. Toate acțiunile de atac trebuie să fie clar definite și bazate pe anatomia corpului
Fiecare mișcare de atac trebuie să fie structurată logic și să utilizeze la maxim structurile anatomice ale corpului, asigurându-se că sunt eficiente și sigure.
6. Atacul trebuie să poată fi executat din orice punct al corpului adversarului, iar apărarea să fie eficientă
Tehnicile de atac trebuie să fie flexibile și să poată lovi orice zonă vulnerabilă a adversarului. În același timp, tehnicile de apărare trebuie să fie suficient de eficiente pentru a contracara atacurile adverse.
7. Importanța respirației corecte
Respirația corectă joacă un rol esențial în creșterea vitezei fiecărei lovituri și în prevenirea oboselii rapide. Prin respirație controlată, practicanții își pot maximiza puterea și rezistența în timpul unui antrenament intens.
8. Metodele de predare trebuie să fie logice și accesibile tuturor
Este esențial ca Taekwon-Do să poată fi învățat de toți, indiferent de vârstă sau sex. Învățătura trebuie să fie clară, accesibilă și adaptată la nevoile fiecărui elev, astfel încât să poată beneficia de pe urma antrenamentelor, indiferent de nivelul lor.
9. Claritatea și simplitatea scopurilor și acțiunilor
Tehnicile și principiile din Taekwon-Do trebuie să fie clare și simple, pentru a facilita procesul de învățare și a ajuta elevii să înțeleagă mai ușor pașii necesari pentru îmbunătățirea lor continuă.
10. Amplitudinea și cinematica mișcărilor trebuie să fie precise
Fiecare mișcare trebuie să fie bine definită în ceea ce privește amplitudinea (mărimea mișcării) și cinematica (mișcarea corpului). Acest lucru asigură că fiecare atac și apărare vor fi foarte eficiente.
11. Principiile tehnicii loviturii trebuie să fie clare pentru toți
Chiar și un copil trebuie să poată înțelege și executa corect mișcările fundamentale ale Taekwon-Do. Tehnicile trebuie să fie prezentate într-un mod simplu, astfel încât oricine să le poată învăța rapid și eficient.
12. Maximizarea energiei corpului în fiecare mișcare
Fiecare tehnică trebuie să permită utilizarea optimă a energiei corpului. În acest fel, se obține puterea maximă din fiecare mișcare, fără a irosi energie inutil.
Aceste principii sunt fundamentale în dezvoltarea tehnicii și eficienței în Taekwon-Do. Ele contribuie la crearea unui sistem coerent, accesibil și eficient pentru toți practicanții, indiferent de nivelul lor de pregătire.
"Dacă ne considerăm oameni ce am primit TAEKWON-DO, atunci trebuie să-l respectăm cum respectăm corpul nostru şi niciodată nu vom folosi TAEKWON-DO in scopuri nedrepte.
Am alcătuit idealele de bază, la care trebuie să râvnească cei ce se ocupă cu TAEKWON-DO:
1. Ne vom dărui pentru construirea unei societăţi pacifice, fondată pe baza dreptăţii, încrederii şi umanismului
2. Ne vom uni cu oamenii, apropiaţi sufleteşte, fără a atrage atenţia la religie, rasă, naţionalitate şi graniţele idiologice
3. Dezvoltând şi corpul puternic, vom căpăta hotărarile liniştite de a fi mereu de partea dreptăţii
Urmărirea acestor principii formează TAEKWON-DO-ul ca o artă de luptă estetică, ştiinţă şi sport.”
Din enceclopedia Taekwon-do, de Chioi Hong Hi
Înapoi